duminică, 21 iunie 2009

Varfu Bihoru 1849 m

- Sambata 20.06.2009 dimineata la ora 9:30 a fost plecarea spre Varful Bihoru. Odata ajunsi in satul Baita la poalele Apusenilor ,am cautat un loc de parcare dupa care a inceput ansamblarea bicicletelor si hranirea noastra. La ora 11:30 am pornit la drum , serpentinele catre Arieseni asteptandu-ne cu multa caldura si verdeata.
- Dupa 16 km de urcare a trebuit cineva sa cada pentru a boteza terenu asa ca am facut eu primul pas, din prostia mea, executant o manevra grestia in fata unu mic vehicul (TIR).Sergiu si Calin abia mai pedalau asa bine se amuzau pe seama mea dar bine ca nu am patit nimic doar niste julituri care imi plac,dau bine la poze. Odata ajunsi sus la partia de sky Vartop ,ne-am intalnit cu un "unchi" pe care l-am tras de limba sa ne explice incotro sa o luam sa ajungem la destinatia dorita de noi . Unchiul nostru cred ca era un pic aburit de alcool si a dat niste mici rateuri in explicatii, dar ne-am descurcat noi si am inaintat pana in Arieseni unde la indrumarea motilor am dat de drumul cel bun.
- Un mic popas pentru a manca un sandwich si dai la drum din nou ,mai aveam de urcat in jur de 18 km pana sus pe Varful Bihoru pe un drum forestier accesibil auto. Plictiseala era mare si soarele lovindu-ne in cap, eu Calin si Sergiu am inceput sa cantam ce ne trecea prin cap , pedaland pe langa bicicleta, sa fie drumu mai interesant pe drum ne-am intalnit cu tot felu de moti/padurari/copii/femei care munceau din greu la transarea padurii ca doar si asa sunt destui brazi. Urcam noi ,veseli si batuti de soare am mai gasit un unchiu (pacat ca nu am facut cunostinta cu el) care chinuia un cal sa traga ca nebunu niste busteni mai mari ca el dar nicio problema ca l-am facut sa se simta important ca vorbeste un bulgar cu el ,o sa vedeti mai jos video...l-am salutat si am luat-o la picior ca trupa vesela se departase de mine si trebuia sa ii ajung din urma sa nu ma atace vreo muma padurii pe acolo.
- Undeva acolo sus dupa km intregi de mers am dar de un sat uitat de lume ,in niste cabanute care erau gata gata sa cada isi faceau veacu niste oameni simpli si cu zambetul pe buze ca le calci meleagurile , i-am salutat respectuos si mi-am vazut de drum.In sfarsit am ajuns sus,atat de sus incat oriunde ma uita-m nu vedeam niciun punct,loc sau munte mai inalt ca noi (in afara de stalpul radio/tv) asa priveliste nu vezi zilnic,un peisaj de vis si un aer curat ca apa de izvor.Toata lumea echiparea pentru ca sus batea un vant ca si pietrele crapau ,am gasit un adapost daca pot sa ii spun asa mai degraba era o baraca, ne-am adapostit dupa ea sa nu ne bata asa tare vantul,am mancat odihnit si am vorbit la telefoane ,in afara de Sergiu care se plangea ca nu are semnal la telefon in ciuda faptului ca era chiar sub antena de telefonie.
- Deja se facuse tarziu 19:30 incet incepe si ploaia, la fel si coborarea noastra pe camp peste niste bolovani care fugeau in toate directiile ,normal ca nu au lipsit si cazaturile din partea mea, Sergiu si Calin dupa care a urmat coborarea prin padure.Andrei scoate rapid harta studiaza terenul si dai pedale,un traseu a dracu nu gluma, iarba mare si plina cu bolovani uzi ,trebuia sa fim foarte atenti ca altfel riscam sa ne rupem cate ceva sau mai rau sa ne distrugem bicicletele, niste coborari in padure numai bune pentru cei care practica downhill mai ales ca turna si cu galeata din cer ,a fost o coborare super interesanta intretinuta si de cazaturi ca altfel nu mai e interesant.Odata ajunsi mai jos am dat de o intersectie si nu stiam incotro sa o luam,harta lui Andrei zicea ca trebuie sa facem dreapta asa am zis facut ,dupa vreo 3-4 km de urcat din nou am ajung la un capat de drum,nicio sansa sa mergem mai departe fiindca nu erau decat bolovani si rau ,a trebuie sa ne intoarcem si sa o luam pe celalalt drum ,nestiind unde vom ajunge dar oricum era mai promitator decat cel pe care am fost.Incet apare una ,doua case dar nici un om pana la un momendat cand ne-am intalnit cu un batranel care ne-a speriat total cand a rostit numele satului.Noi in loc sa iesim la Baita satul de unde am pornit dimineata am ajuns in Poiana Vascau - Vascau ,nu mai era nici o cale de intoarcele ne-am strecurat prin sat pana am ajuns la drumul national ne-am echipat cu becuri / veste cine o avut si ne grabeam sa ajugem spre Stei ,era seara ora 22 pedalam de zor sa ajugem la masina nu mai simteam nici oboseala,setea sau foamea din noi, doar sa vedem masina.
- La intrare in Campani mi-a cedat genunchiul de la cazaturi si nu prea mai putem pedala/tine ritmul cu restul si am decis sa ma opresc si sa ii astept acolo, Calin a ramas cu mine am poposit la un bar chiar la intrarea in sat intre timp il sunam pe Sergiu sa le spun ca noi nu mai continuam drumu ci ii asteptam acolo.Dupa aproximativ o ora si ceva ajung si restul la noi ,cu zambetul pe buze Andrei si Sergiu incep sa ne povesteasca ca dupa Nucet nu mai vedeau la 2 m in fata lor asa intuneric era si la un momendat au simtit miros de praf de pusca dupa care doua impuscaturi ,nu stiau ce se intampla si au continuat o mica parte de drum sa mearga pe langa biciclete dupa care au ajuns in satul Baita s-au schimbat ,aruncat bicicletele in masina si au venit dupa noi.Ora 12 noaptea cam aici se termina si excursia noastra pe azi ,plina de cazaturi rasete si peripetii dar sa nu uitam am fost pe Varful Bihoru suntem mandrii.Traseul parcurs de noi azi a avut lungimea de 89 km.
- Mai jos veti gasiti Movi & Poze din excursie...Ne auzim in episodul urmator cu o noua poveste si alte peripetii. Cius...Chelu Nebun,Sergiu,Calin,Andrei & Ana !!!



































































































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu